Vorbe de voluntar

“Voluntariatul leagă și prietenii, deja s-a format un grup destul de mare de oameni care țin legătura și în afara tricourilor verzi, oameni care deja propun ei idei, care se implică  cu mare bunavoință în astfel de lucruri.

Eu am început să mă implic în mare parte pentru că am fost educată de catre mama să țin la mediu, să nu arunc pe jos gunoaie, să nu rup copaci etc. Mi s-a întipărit în minte o datorie față de mediu mai ales că văd atâta nedreptate față de natură chiar în orașul natal, în parcul unde am crescut și care dispare încetul cu încetul în favoarea betonului și a banilor. Apoi am avut norocul să cunosc oameni care erau deja implicați în problema asta, mi s-a deschis orizontul spre voluntariat oficial. Plus, ai șansa de a cunoaște oameni deosebiți și de a evada din rutina orașului. Mereu e o încântare să dau cu sapa, chiar să adun gunoaie, să văd un pârâu, o pajiște, curate din nou…”

Voluntar pentru mediu – Ioana

together color-01

“DE CE particip ca voluntar la astfel de acțiuni…..

Particip pentru că mi se rupe inima când văd atâta mizerie și poluare în păduri; când plantez copaci îmi amintesc mereu de bunicul meu care a fost silviculor și când un vecin a tăiat salcia pe care el o plantase în urmă cu vreo 30 de ani în spațiul verde din fața blocului, a facut un fel de atac de hipertensiune; nu pretind că nu părăduiesc apă și energie, că nu poluez și nu murdăresc la rândul meu, dar încerc pe cât posibil să respect natura și să îmi ordonez viața astfel încât să nu stric foarte mult sau măcar să repar cât pot din altă parte.

Cred că ecologia ține de o etică personală, discretă, ca și religia; de fapt cele două se intersectează la un moment dat după părerea mea; o viață spirituală armonioasă conduce la un stil de viață echilibrat, în acord cu natura și cu cei din jur. Religia, conștiința sacrului implică integritate personală și respect pentru tot ceea ce a fost creat odată cu tine și pentru tine, iar adoptarea unei atitudini responsabile rămâne o reacție naturală. Am spus despre o etică “discretă” pentru că persoanele care se manifestă exagerat, de obicei nu au o bază spirituală solidă și ajung, în unele cazuri extreme, să se comporte, după părerea mea, aberant.

Aș da un exemplu. Eram în tren și o doamnă la vreo 40 de ani a intrat în vorbă cu mine. Am întreținut discuția din politețe. Mi-a zis că nu are nici o strângere de inimă dacă e vorba să mănânce carne, numai să fie din casoletă, și mi-a povestit cum soțul dumneaei a fost într-o zi la vânătoare și seara, doamna a găsit în frigider un iepure întreg și a început să plângă. Am încercat să-i spun că a exagerat, că iepurele ăla a trăit bine-mersi alergând pe unde-o fi alergat el, până când i-a trecut un glonț prin cap și asta a fost. Pe când puiul din casoleta pe care-l mânca sub forma de snitzel într-un senviș în acel moment fusese crescut special pentru senvișul ei (probabil că fără cioc și fără gheare într-un spațiu de 10 cm cubi, împreună cu alți cinci semeni de-ai lui înghesuit).

Din acest motiv m-am lăsat și eu de carne acum aproape doi ani. Însă recunosc că acest fel de industrializare a agriculturii era inevitabil, dar dacă pot măcar să nu particip la el, atât fac.

Cred că toți care au participat cel puțin o dată la acțiuni de voluntariat pentru ecologie se diferențiază clar de întreaga masă de oameni care apar de te miri unde și au toți pe buze cuvântul “eco” întelegând prin asta noul “cool”, ca o nouă modă sau ca o nouă strategie de marketing. Degeaba strălucesc containerele colorate pentru colectare selectivă la fiecare colț de stradă dacă mașina de gunoi le varsă pe toate într-un singur compartiment și gata. Degeaba politicienii nu ratează nici o ocazie cu care să apară la televizor plantând câte un copac sau mergând pe bicicletă când la marginea Bucureștiului mustește un cartier întreg în jeg pentru că nu avem stație de epurare.”

Voluntar pentru mediu – Alexandra